Vântură Lume

Reteaua traseelor destinate biciclistilor va fi extinsa, dar automobilele tot nu pot fi indepartate de pe piste. Noile benzi pentru biciclete vor fi realizate tinandu-se cont de normele europene, chiar daca acestea nu au fost aplicate pana in prezent in Romania. Investitia de 6 milioane euro pentru dezvoltarea traseelor poate fi in zadar, daca nu este rezolvata problema masinilor parcate neregulamentar.

Administratia Strazilor, institutie subordonata Primariei Municipiului Bucuresti, a anuntat ca va investi aproximativ 25 milioane de lei pentru extinderea retelei traseelor de biciclisti si montarea de semafoare speciale. Citeste tot articolul in Gardianul.

Ultima smecherie a baietilor cu relatii pe sus este descurajarea traficului pe strada de domiciliu. Metodele sunt diferite dar pot fi si combinate. Una este ingustarea intrarii/iesirii din/in bulevard concomitent cu introducerea sensului unic – deobicei, contrar sensului cu valori de trafic mai mari. Asa s-a procedat cu strazile care dau in B-dul G-ral Prezan (arcul de Triumf – P-ta Charles de Gaulle). Astfel traficul este canalizat spre bulevard astfel incat pana si taximetristii descurcurcareti renunta la scurtaturile stiute.

Bun! Am inteles! Riveranii si Primaria sunt in razboi cu masinile. Dar ce vina au biciclistii? Ca noile borduri, din capetele de racord la bulevard ale strazilor, sunt parca facute din ura fata de ciclism. Domnul primar Andrei Chiliman, cel care sustine ca pedaleaza impreuna cu toata familia sa, nu le-a vazut cum au fracturat pistele de biciclete? Nu si-a rupt nici o roata in cei 20 cm de bordura? Si atunci cum le-a semnat receptia? Cum le-a eliberat ultima transa de bani? Sau totul a fost pus la cale, acum in preajma alegerilor, de niste vagabonzi care vor sa-l discrediteze impreuna cu partidul din care face parte?

Am primit un mail de la Colin Freestone, un australian care traieste in Indonezia si organizeaza un cyclo-tour de 525 km in insula Sulawesi pentru impatimitii de biciclete Bike Friday. Aventura dureaza 13 zile, prima din 2010 incepe in  1 februarie si costa 1699$ de persoana (exclusiv biletele de avion). Pentru mai multe informatii si inscrieri vizitati site-ul www.cycleindonesia.com.au

“I’ve had family, work and recreational involvement with Indonesia since 1968. I want to share, through cycling with like-minded people, my love, knowledge and experience of Indonesian life, culture and environment.” Colin Freestone

Ieri am primit o cartulie super reconfortanta, “Ghidul xenofobului-olandezii” si simt nevoia, inca dupa primele pagini, sa va impartasesc cateva “stiati ca”-uri si cugetari. Nu m-am putut abtine sa nu o fac, poate si pentru faptul ca zilele trecute ne-au sosit noi bijuterii de la partenerul nostru olandez KOGA-MIYATA (vezi www.biciclete-online.ro) .

1. In tara lalelelor furtul bicicletelor este un adevarat hobby national. Olandezii cheltuiesc pentru procurarea unor incuietori eficiente, asa-zis de nespart, mai mult decat pe bicicleta in sine. Dar vehiculul pierdut poate fi usor inlocuit: te duci la un grup de biciclisti si strigi ferm, in gura mare: <Aia e bicicleta mea!> Cu siguranta, unul dintre ei o va lua la fuga.

2. Printre lucrurile care- i sacaie  pe olandezi, la loc de frunte se numara neseriozitatea marocanilor, mirosul de mancare venit de la apartamentul vecin, iar cel mai mare stres, frate cu furia, este provocat, cum era si de asteptat, de strainii care se impleticesc nepriceputi pe bicicleta, blocandu-le calea celorlalti.

3. Olandezii sunt cunoscuti ca fiind niste persoane foarte joviale, flexibile,  deschise si tolerante. Cu toate astea pe nemti nu-i suporta. Unui german aflat in Olanda i se poate raspunde la orice intrebare cu deja celebra intepatura ”Mai intai da-mi bicicleta inapoi”, urmata de hohote de ras. Aceasta e o gluma a olandezilor care aminteste de faptul ca, in al Doilea Razboi Mondial, germanii le-au confiscat toate bicicletele. Altfel spus, inapoiaza-mi mai intai bicicleta pe care ai furat-o familiei mele si pe urma s-ar putea sa ma simt indemnat sa te ajut. Deci si arienii, oricat de superiori se dadeau ei, aveau apucaturi mujicesti de tipul ”davai ceas, davai pistol”.

Concluzia pe care o trag eu d-aci e ca daca si neamtu’, cunoscut pe tot globul si din toate timpurile pentru simtul sau tehnic si perfectionist, a jinduit la bicicletele olandeze, e cazul sa ne felicitam inca o data pentru parteneriatul pe care am avut curajul sa-l facem cu taticii de la KOGA , a caror filozofie de lucru se bazeaza pe urmatorul motto: ” Only the best is good enough for KOGA”- adica, pe romaneste, superlativul inseamna  pentru noi doar…bunicel.

Augustin Julea

S-a putut in NY, s-ar putea si pe Magheru. O banda-jumate auto. Poate doar din aprilie pana la sfarsitul lui octombrie cu separatoare provizorii dintr-acelea care se umplu cu apa.

Da, s-ar aglomera putin traficul auto. Doua saptamani! La inceput. Apoi se va descongestiona considerabil. Merita macar incercat…

     Acum cateva zile m-am intors de la Nisa. Un oras aproape complet: mare, munte, blocuri, muzee, poluare, verdeata, limuzine decapotabile, biciclete. Modernul se imbina aproape perfect cu clasicul: magrebinii isi rup oasele in figuri de brake-dance  pe asfaltul din fata palatelor pline de legende iar din masini de epoca coboara pipite in iegari-leopard. Intr-una din datile in care ma plimbam cu familionul prin dreptul Hotelului Negresco si admiram infrastructura aducatoare de turisti, deci de bani, aud in spate o limba mult prea bine cunoscuta noua: ” Da-l in pula mea ca-l prind io la alba-neagra”. Ma intorc si constat, fara pic de surpriza, ca vocea venea dinspre o mecla mai putin Albesco. Intrebarea mea pentru dumneavoastra este, nu despre nationalitatea respectivului, ci,  care din aceste piste de biciclete credeti ca este  pe Promenade des Anglais, vis a vis de Hotel Negresco? (element ajutator: cealalta este in sectorul 1 din capitala Romaniei)

Augustin Julea

                                                                                                     

         

                                                                                                                

                                                                                                               

      

 

 

Habar n-am cate banci sustin programul ” Prima casa”, dar am descoperit bancile la care se deruleaza campania ” Ultima bicicleta” de pe pista. Sunt cele mai stabile si sigure banci din tara si se afla in Parcul Bazilescu, din Bucurestii Noi. Nu le clinteste nici criza si nici buldozerul, daramite o firava bicicleta.

Mi-aduc aminte ce tam-tam a facut Primaria Sectorului 1 cand a lipit benzile alea portocalii pe aleile acestui parc!Pana la urma se pare ca singura lor grija era doar aceea de a mai bifa inca o actiune. Pe bani multi. Sa vada “tante” Europa ca alesii se ocupa de sanatatea cetatenilor. Sunt sigur ca in proiectul lucrarii despre care vorbim, liniile respective erau trecute ca “piste pentru biciclete”.

                                                                      

Nu stiu altii ce or intelege cand vad semnul biclei imprimat pe asfalt insa, de cele mai multe ori, eu unul, am vazut deplasandu-se pe aceste trasee numai gospodine “riding” sacose cu verdeata de la piata, eco-frecangii fara alta ocupatie decat aceea de a sparge bomboane agricole in mijlocul naturii sau tineri care se mozolesc fara pic de  inhibitie.Oare paralelele au acelasi efect benefic ca si piramidele si nu stiu eu?

                                                                                     

Domnul Chiliman a taiat panglica acestui “Never ByclesLand” in primavara lui 2009, ca si cand ar fi fost finalizate lucrarile si deci ar fi avut loc PIF-ul ( punerea in functiune).

Realitatea din teren ne demonstreaza insa ca pistele din Parcul Bazilescu au fost TERMINATE DEFINITIV abia acum (iulie 2009). 

 

                                                                                                                                                              

Si eu care vroiam sa-i propun d-lui primar sa-si faca curaj si sa coboare pistele in strada, acolo unde ar fi de-a dreptul folositoare!Nu doar de agrement, cum sunt  pe trotuare si-n parcuri. Dar,  decat sa vad traficul blocat de cine stie ce bancute, scaunele sau recamiere…

                                                                                             

                                                                                              

                                                                                         

                                                                                              

Augustin Julea

 

                                                                                  

 

Odata cu importul bicicletelor Di Blasi am adus si o tricicleta de adulti. Tot Di Blasi si tot pliabila. Unica tricicleta pliabila cu roti de 20 din lume. Ma rugase, de fapt imi comandase, un prieten pentru sotia sa. Adulta insa cu ambitie si echilibru insuficiente pentru a se aventura pe doua roti. Pana a veni sa si-o ridice, am expus-o in magazin si am afisat-o pe www.biciclete-online.ro.Nu va povestesc ce satisfactie i-a produs acest aparat doamnei respective care, de atunci, ne-a sunat de cateva ori sa ne spuna cat de bine se simte de cand pedaleaza! Un alt aspect vreau sa va relatez, legat de venirea  “italiencei” tri-mobile pe meleaguri mioritice. Dupa ce am promovat-o cat de cat, au aparut si alti doritori, curiosi si cumparatori. Printre ei au fost si persoane cu dizabilitati fizice care ne-au intrebat daca se pot astepta la o reducere de pret. Statutul nostru de simpla firma importatoare care comercializeaza articole sportive nu ne-a permis, din pacate, decat un raspuns nefavorabil. N- avem nici o legatura oficiala si legalizata cu Sanatatea, ca Minister, ci doar pasiunea pentru o viata mai sanatoasa. De asta ne-am si apucat de constructul acestei activitati, inca departe de a fi o afacere. Am inceput totusi sa ne intrebam cum putem sa-i ajutam pe acesti europeni, care traiesc in Romania. Dupa zile de informare si nopti de studiu am aflat ca in tari precum Anglia sau Germania este suficient sa arati carnetul de handicapat la magazin si primesti automat un discount la astfel de produse. Fara tone de dosare ( cu sina?) si luni intregi de asteptare, cum am citit pe forumuri ca se intampla pe la noi. Am mai aflat ca, prin Legea 448/ 2006, art. 11, pct. a, si- n Romania TRICICLETELE DE MERS, pot fi compensate cu sume de pana la 1500 lei ( RON). In textul legii scrie clar, oameni buni: “triciclete de mers”, nu triciclete medicinale si nici triciclete de facut maioneza sau triciclete de jucat sah. Nu se specifica nicaieri ca ar fi vorba de vreo aparatura sofisticata folosita doar in ambulatoriu. Pur si simplu TRICICLETE DE MERS. Am contactat Casa Nationala de Asigurari de Sanatate. Prin mail- uri si la toate numerele de telefon de la rubrica ” contact”. Aceste toate numere de telefon ne-au trimis la alte multe numere tot de telefon, dar cu ” repondeuri” mai de specialitate. Raspunsul a fost pe cat de civilizat ( au invatat si birocratii falsa amabilitate capitalista) pe atat de descurajant: “Numai firmele importatoare de aparatura medicala, acreditate de Ministerul Sanatatii, pot primi compensatii, pe baza unui contract, agrementat in urma unor licitatii. Legat de Legea 448/ 2006 , sa stiti ca a fost revizuita cu ordinul 416/ 428/ 2009 , prin care se stipuleaza doar compensarea tricicletelor de copii.Mai doriti ceva? ”

Ce vrajeala de 2 lei! De parca problemele loco- motorii dispar brusc  la sfasitul copilariei ! De parca adultii cu handicap trebuie musai, daca vor compensare, sa se dea cu triciclete roz- bombon cu buburuze bleu, inalte cat genunchiul broastei.

Polologhia asta , confectionata din cea mai slaba esenta “lem-noasa” , am primit- o dupa ce le-am explicat ca eu nu aduc aparatura medicala si ca nu ma intereseaza nici o acreditare sau omologare a MS. Ba, mai mult, nu ma excita deloc  varianta prin care sa-mi blochez banii in conturile Casei de asigurari. Doresc ca europenii de nationalitate romana sa se bucure de acelasi comfort legislativ ca si fratii lor de la oras( a se citi tarile civilizate).

In toata aceasta perioada de negocieri cu peretii, ne contactase si maestrul Cornel Constantiniu. Pe langa muzica, marele artist a indragit toata viata si ciclismul, dar boala de care sufera in prezent il recomanda, din nefericire, la trei roti. Pentru dansul raza de lumina a venit de la Fundatia Societatii pentru Studiul Neuroprotectiei si Neuroplasticitatii din Cluj, care i-a achizitionat de la noi si i-a donat o tricicleta cu asistare electrica, Di Blasi R 34. O bijuterie a inventicii de care, intr-un cadru legal conceput realmente pentru cetateni, ar putea beneficia mai multi.

Oare este normal ca, in mileniul al 3- lea, intr- o tara care se da europeana pe la sindrofiile internationale, sa nu te poti bucura de drepturile tale constitutionale doar daca ai sansa  sa atingi mana intinsa de o fundatie? Tare mi- e teama ca in stilul asta vom ajunge sa ne folosim si dreptul de a bea apa  tot printr-o fundatie iar dreptul de a citi ziare prin alta fundatie.Fara fundatie va ramane doar dreptul de a da  dreptu’, pentru o acreditare, omologare sau pentru orice altceva.

Stie cineva proceduri mai rapide si mai lejere, dintre cele legale ?

Augustin Julea

P.S. Cei care nu l-au uitat pe indragitul cantaret au scris aici… aici… aici… aici…