Vântură Lume

Ultima smecherie a baietilor cu relatii pe sus este descurajarea traficului pe strada de domiciliu. Metodele sunt diferite dar pot fi si combinate. Una este ingustarea intrarii/iesirii din/in bulevard concomitent cu introducerea sensului unic – deobicei, contrar sensului cu valori de trafic mai mari. Asa s-a procedat cu strazile care dau in B-dul G-ral Prezan (arcul de Triumf – P-ta Charles de Gaulle). Astfel traficul este canalizat spre bulevard astfel incat pana si taximetristii descurcurcareti renunta la scurtaturile stiute.

Bun! Am inteles! Riveranii si Primaria sunt in razboi cu masinile. Dar ce vina au biciclistii? Ca noile borduri, din capetele de racord la bulevard ale strazilor, sunt parca facute din ura fata de ciclism. Domnul primar Andrei Chiliman, cel care sustine ca pedaleaza impreuna cu toata familia sa, nu le-a vazut cum au fracturat pistele de biciclete? Nu si-a rupt nici o roata in cei 20 cm de bordura? Si atunci cum le-a semnat receptia? Cum le-a eliberat ultima transa de bani? Sau totul a fost pus la cale, acum in preajma alegerilor, de niste vagabonzi care vor sa-l discrediteze impreuna cu partidul din care face parte?

Am primit un mail de la Colin Freestone, un australian care traieste in Indonezia si organizeaza un cyclo-tour de 525 km in insula Sulawesi pentru impatimitii de biciclete Bike Friday. Aventura dureaza 13 zile, prima din 2010 incepe in  1 februarie si costa 1699$ de persoana (exclusiv biletele de avion). Pentru mai multe informatii si inscrieri vizitati site-ul www.cycleindonesia.com.au

“I’ve had family, work and recreational involvement with Indonesia since 1968. I want to share, through cycling with like-minded people, my love, knowledge and experience of Indonesian life, culture and environment.” Colin Freestone

Ieri am primit o cartulie super reconfortanta, “Ghidul xenofobului-olandezii” si simt nevoia, inca dupa primele pagini, sa va impartasesc cateva “stiati ca”-uri si cugetari. Nu m-am putut abtine sa nu o fac, poate si pentru faptul ca zilele trecute ne-au sosit noi bijuterii de la partenerul nostru olandez KOGA-MIYATA (vezi www.biciclete-online.ro) .

1. In tara lalelelor furtul bicicletelor este un adevarat hobby national. Olandezii cheltuiesc pentru procurarea unor incuietori eficiente, asa-zis de nespart, mai mult decat pe bicicleta in sine. Dar vehiculul pierdut poate fi usor inlocuit: te duci la un grup de biciclisti si strigi ferm, in gura mare: <Aia e bicicleta mea!> Cu siguranta, unul dintre ei o va lua la fuga.

2. Printre lucrurile care- i sacaie  pe olandezi, la loc de frunte se numara neseriozitatea marocanilor, mirosul de mancare venit de la apartamentul vecin, iar cel mai mare stres, frate cu furia, este provocat, cum era si de asteptat, de strainii care se impleticesc nepriceputi pe bicicleta, blocandu-le calea celorlalti.

3. Olandezii sunt cunoscuti ca fiind niste persoane foarte joviale, flexibile,  deschise si tolerante. Cu toate astea pe nemti nu-i suporta. Unui german aflat in Olanda i se poate raspunde la orice intrebare cu deja celebra intepatura ”Mai intai da-mi bicicleta inapoi”, urmata de hohote de ras. Aceasta e o gluma a olandezilor care aminteste de faptul ca, in al Doilea Razboi Mondial, germanii le-au confiscat toate bicicletele. Altfel spus, inapoiaza-mi mai intai bicicleta pe care ai furat-o familiei mele si pe urma s-ar putea sa ma simt indemnat sa te ajut. Deci si arienii, oricat de superiori se dadeau ei, aveau apucaturi mujicesti de tipul ”davai ceas, davai pistol”.

Concluzia pe care o trag eu d-aci e ca daca si neamtu’, cunoscut pe tot globul si din toate timpurile pentru simtul sau tehnic si perfectionist, a jinduit la bicicletele olandeze, e cazul sa ne felicitam inca o data pentru parteneriatul pe care am avut curajul sa-l facem cu taticii de la KOGA , a caror filozofie de lucru se bazeaza pe urmatorul motto: ” Only the best is good enough for KOGA”- adica, pe romaneste, superlativul inseamna  pentru noi doar…bunicel.

Augustin Julea